Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Cum am construit o casă în 5 zile

Sep
10

casa smartware1Treaba stă în felul următor: în perioada 3-7 septembrie 2018, am participat, alături de compania la care lucrez, la construirea Casei Smartware pentru un băiat din Hidișelu de Sus. Cei de la organizația Habitat pentru Umanitate Beiuș ne-au contactat pentru a ne implica în acest caz, și mă bucur că am avut ocazia extraordinară să coordonez activitatea voluntarilor Smartware pe șantierul din Hidișel. 

Alex e un băiat de 13 ani, pe care l-am cunoscut mai întâi din poveștile de la Habitat. Am aflat despre el că e orfan, că tatăl l-a abandonat și că e crescut de o bunică bătrână… Că locuiește în condiții greu de imaginat, dar că nu și-a pierdut speranța și zâmbetul, deși viața i-a dat numai încercări peste încercări. Când am ajuns pe șantier, luni dimineața, Alex ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg și casca pe cap. Mă tot gândeam ce caută un copil pe un șantier, sau ce voi face eu (nu aflasem până acum despre activitatea celor de la Habitat), dar credeam că ne vom uita, mai mult, la meșterii care lucrează. Nimic mai fals! 🙂

casa smartware2Cum ziceam, Alex ne-a întâmpinat dimineața pe șantier, cu casca pe cap și-un ciocan în mână. Fundația fusese deja pregătită, iar noi trebuia să ne ocupăm de ridicarea pereților și construcția propriu-zisă a casei, s-o aducem la stadiul de casă în roșu. Mă uitam în jur, la colegi (majoritatea nu mai fuseseră într-un șantier), mă uitam la locul gol (chiar ne-am făcut poza de grup, în prima zi, pe fundație), mă uitam la materialele de construcții care erau „parcate” pe pășune, lângă casa veche… și mă tot întrebam cum vom putea noi, oameni fără experiență, să ridicăm o casă în numai 5 (cinci!!!) zile?!

Ei bine, iată cum: cei cinci meșteri de pe șantier ne-au împărțit în echipe, și ne-au coordonat îndeaproape. Se vede că au experiență de peste 20 de ani în treaba asta… Unii am cărat cărămizi (ba în șir uman, ba cu roaba!), alți colegi au pregătit mortarul, unii măsurau, alții tăiau, toate acțiunile sub atenta supraveghere a maeștrilor. Și așa am avut o revelație: dacă ai materialele cumpărate, nu e tocmai greu să-ți faci tu casa… Ci mai degrabă e o problemă de personal. Și apoi mi-am amintit despre poveștile din copilărie, când îmi povestea bunica despre stră-bunicul, care, meșter zidar fiind, construia case în tot satul, și pe vremuri oamenii se ajutau între ei: azi la o casă, mâine la vecinul și tot așa.

casa smartware4Iar Alex? Alex a lucrat cot la cot cu noi. Fie a spart cărămizi, a cărat mortar, s-a cocoțat pe schele, a cărat țigle, a muncit pe brânci, ca un om mare (deși el e un copil firav, și poate i-ar fi stat gândul la joaca cu băieții din sat). Am atâta respect pentru el și pentru colegii mei, care au făcut față cu brio provocării și cel mai mult, mă bucur din suflet că am fost martor la această experiență deosebită. Așa că iată, vineri, la ora 15, meșterii puneau ultima coamă pe acoperiș și mie tot nu-mi venea să cred că am fost acolo…

casa smartware3Iar voi, cei care citiți povestea, puteți să vă implicați în proiectele celor de la Habitat pentru Umanitate Beiuș fie prin donații, fie devenind voluntari. Trebuie doar să vrei să schimbi ceva, cumva se găsesc resursele…

foto: © Habitat pentru Umanitate Beiuș

Aici aveți și filmul aventurii noastre! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *