Cum a fost: Premiera Zbor deasupra unui cuib de cuci

Wednesday, April 4, 2012

Mi-a luat ceva timp să-mi găsesc cuvintele necesare pentru a descrie atmosfera de sâmbătă seara din Sala Mare a Teatrului, de la premiera spectacolului “Zbor deasupra unui cuib de cuci” (adaptare de Dale Wasserman după romanul lui Ken Kesey, regia artistică Marius Oltean). Lumea nu s-a lăsat cu mult aşteptată, iar sala s-a umplut repede cu oameni dornici să vadă cum o fi noua minune (evident acum toate spectacolele sunt comparate cu “hit-ul de box office” – dacă pot să-i spun aşa – spectacolul “Scripcarul pe acoperiş”, care s-a jucat până acum numai cu casa închisă). Zic că oamenii au căutat să compare deoarece în rolurile principale se află protagoniştii din musical, şi-anume Richard Balint (în rolul lui McMurphy) şi Ioana Dragoş-Gajdo (întruchipând-o pe malefica soră şefă Ratched).

Randal Patrick McMurphy este transferat într-un spital de boli mentale după o serie de scandaluri la o fermă de lucru, unde e condamnat să lucreze după acuzaţia de viol. Aparent, e cel mai simplu lucru din lume să stai fără griji într-o casă de nebuni, alături de nişte pacienţi simpatici (deşi parcă nu-s nebunii pe care şi-i închipuia McMurphy) dar cum ziceam, toate-s în aparenţă, căci în societatea miniaturală care există în sanatoriu (care pretinde a proclama democraţia), domneşte fără pic de milă asistenta şefă Ratched, care-şi manipulează pacienţii după bunul plac, sub falsul pretext că le-ar face binele suprem (“Iepurele se ascunde înspăimântat în vizuina lui când simte că apare un lup. Numai aşa poate supravieţui. N-o să se ia la trântă cu lupul [...] Aici toţi suntem iepuri şi ţopăim ca într-un desen animat de Walt Disney.”) Sora Ratched îşi ţine pacienţii sub teroare psihică în timpul şedinţelor de terapie, care, zice-se, ar fi pentru binele lor şi spre vindecarea lor (cum afirmă şi păcălitul doctor Spivey: “Terapie în grup. Ajută-te pe tine însuţi şi ajută-ţi prietenii să sondeze profunzimile subconştientului.”). Cu alte cuvinte, pacienţii sunt foraţi pentru a li se descoperi până şi cele mai intime gânduri, urmând apoi a fi tocate şi analizate la sânge de soră şi de ceilalţi pacienţi, însă McMurphy e cel ce vine şi le deschide acestora ochii (numind şedinţele de terapie “partide de ciuguleală”, iar pe pacienţi, găini. “Nu vă scoate ochii, ce-i drept. Sufletul vi-l scoate şi vi-l ciuguleşte ca din palmă…”).

Pacienţii întruchipează şi ei prototipuri umane cunoscute, oameni care au ales să nu înfrunte realitatea şi s-au refugiat în spital. Billy Bibbit (Ciprian Ciuciu) e un tânăr bâlbâit, care are însă o teamă nejustificată de mama sa, căutându-i aprobarea în toate acţiunile. Pentru că mama apare ca o fiinţă dominatoare pe care nu poate decât s-o dezamăgească, el încearcă să se sinucidă. Dale Harding (Petre Ghimbăşan) e un fricos, care şi-a ales o nevastă cu un piept “proeminent”, mult mai tânără şi mai sexy decât el, iar datorită faptului că el e un timorat, preferă să stea în sanatoriu. Charles Cheswick (Pavel Sîrghi) e un ins nehotărât, puţin paranoic şi care suferă de lipsa stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii, astfel că din comoditate alege şi el spitalul de nebuni. Indianul (Ion Ruscuţ) alege să se prefacă surdo-mut pentru a fi lăsat în pace, Ellis (Alexandru Rusu) e ca un disc stricat care s-a blocat, repetându-şi numele, iar Scanlon e un fost cadru militar care-şi petrece ultimele zile într-o companie “exotică”, încercând în acelaşi timp să construiască şi o bombă, care va arunca lumea în aer.

Drama intervine tocmai în momentul în care McMurphy, dându-şi seama de lupta pe care o are cu societatea (întruchipată de Sora Ratched, care are mereu arme la dispoziţie pentru a-i potoli pe rebeli – fie o terapie de grup, un şoc electric sau chiar lobotomie), se ambiţionează şi mai tare să lupte împotriva curentului, provocându-şi astfel sfârşitul. McMurphy e privit de către pacienţi ca un erou, ceea ce justifică oarecum “eliberarea” pe care i-o acordă Indianul în scena de final. Mai multe nu ştiu să vă scriu. Mergeţi şi vedeţi spectacolul, e un efort frumos, depus de o trupă valoroasă! :)

PS: poze de la premieră aveţi aici.

PPS: şi Lilişor a fost la premieră. Detalii aici.

6 Comments

  1. Bianca says:

    Mi-a placut mult varietatea de personalitati ale bolanvilor si incenta lor in general. A fost fain! :)

    1. Bianca, cum adica “A fost fain” ? Nu vrei sa ne traduci putin acest “fain” ?

      1. Bianca says:

        A fost fain se traduce cu a fost fain. De ce traducere mai e nevoie?

  2. daca te oboseai putin sa fi cautat in dex si dadeai un copy / paste, era cu mult mai ok decat acest “fain”

    FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat.

    am asa o mica banuiala ca tu n-ai inteles nimic din piesa respectiva. trist , dar iti inteleg durerea si frustrarea de car dai dovada
    as fi avut nevoie de o anumita descriere , eu fiind mai bou de felul meu, chiar nu reusesc sa inteleg nimic din cuvantul “fain” – spre deosebire de tine

    1. Bianca says:

      Nu cred ca eu sunt ce frustrata, mai ales dupa ce ti-am citit comentariul. Dar na, fiecare face ce stie! :)

      1. (“cea” frustrata) atat ai inteles tu ???

Leave a Reply