Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Cu sorcova la Maramu’

Sep
18

Am lipsit o ţârucă de prin online, da’ motivat, vă asigur! În weekend avusei nuntă în Maramureş, un eveniment de la care nu puteam lipsi pentru nimic în lume, şi asta pentru că eram tare-tare curioasă de tradiţie. Mi-a rămas mie în cap de la SCRIPCARUL PE ACOPERIŞ treaba cu Tradiţieee! Tradiţie!, aşa că era important să fiu acolo să descopăr de una singură cum stă treaba. Şi m-am întors cu capul plin de culori, cântece şi evident, sticle cu horincă! :))

Cea mai inedită chestie din întreaga experienţă a fost, fără doar şi poate, faptul c-am purtat un costum tradiţional. Cusut şi făcut chiar de soacra mare, am aflat mai apoi cât costa minunăţia pe care-am purtat-o (şi Doamne, era să leşin!) – un astfel de costum costă în jur de 500 de euro. Cea mai scumpă-i chimeşa, în jur de 300 de euro. Bun, şi-am luat eu costumul pe mine, da’ ce nu mi-a spus nimeni, a fost ce fel de ciorapi merg pe sub poale. Pentru că poalele alea te zgârie de nu te vezi pe picioruşe, musai e să ai ciorapi pe picior. Da’ cum eu am vrut să fiu fiţoasă, mi-am luat dintr-ăia şmecheri, şi rău am făcut, pentru că poalele alea zici că taie-n stâncă!

Apoi strigăturile: pentru că eu sunt prietenă cu mirele, am fost la chef chiar de la început. Pe la 3 după-masa au început să se strângă nuntaşii, împreună cu cântăreţii. Frate, ce-au cântat ăia, de numa’! Foarte-foarte fain, muzică dintr-aia de tropotit, de-mi jucau picioarele pe sub scaun, ceva de speriat. Asta ca să nu vă zic de versurile doamnei cu strigăturile, care-au emoţionat întreaga audienţă (bine, fie, şi pe mine).

Despre meniu nu vă zic, c-a fost nuntă cu de toate, dar ce mi-a plăcut tare-tare a fost muzica. Au cântat Florentina şi Petre Giurgi, spre deliciul invitaţilor. N-aş fi crezut să-mi placă să aud atâta muzică populară la o nuntă, dar adevărul e că n-am stat jos mai deloc, într-atât de bine-au mers toate. Şi soţii Giurgi ştiu să încingă atmosfera, lumea ieşea la dans de ziceai că-i arde ceva dacă stau pe scaune, şi parcă ringul de dans era mult prea neîncăpător. În rest, horincă-n valuri – dintr-aia bună, care-a făcut Maramureşu’ faimos.

Am rămas cu o amintire foarte plăcută… şi cu gândul că mi-ar plăcea ca şi la noi să se păstreze tradiţia, să îmbrac portul de Bihor la evenimente astfel de fastuoase.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *