Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Câteva concluzii după cea de-a 87-a ediție a Premiilor Oscar

Feb
23

Deși n-am decât 2 ore și jumătate de somn, mă bucur că am rezistat al doilea an la rând să privesc ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Americane de Film, ediția a 87-a. Anul acesta am făcut pentru prima oară live blogging (tot o provocare).

Concluzii, la cald:

  • mi-a plăcut foarte mult momentul de deschidere (nu m-a surprins faptul c-a fost cu cântec, vorbim totuși de Neil Patrick Harris)
  • tot la momente muzicale notez interpretarea frumoasă a lui Lady Gaga, și apariția apoi, spre surpriza tuturor, a lui Julie Andrews pe scenă (anul acesta se împlinesc 50 de ani de când s-a făcut The Sound of Music)
  • momentul muzical de glorie (cu melodia Glory) care a lăsat mulți oameni din public cu lacrimi în ochi a fost unul de excepție
  • n-am înțeles de ce Oprah a reacționat foarte… defensivă la glume?
  • Octavia, în schimb, a fost de gașcă – mi-a plăcut la nebunie momentul de la final cu previziunile lui NPH
  • a fost o ediție foarte previzibilă – dacă și eu, care n-am talent la ghicit, am „prevăzut” 14 premii dintre cele 24
  • apropo de ghicit… m-a supărat faptul c-a luat Eddie Redmayne statueta pentru cel mai bun actor… se pare că bolnavii încă au trecere mare în rândul votanților (a nu se confunda cu „bolnava” Juliannei Moore)
  • mi s-a părut o ediție ușor plicticoasă – multe cântece, prea puține glume (pantofii lui Ellen din 2014 au fost cam greu de… „umplut”)
  • discursuri – câteva frumoase: cel de mamă muncitoare al Patriciei Arquette (care a primit standing ovations de la toate femeile din sală), cel al Juliannei Moore (cu glumița de început dar apoi și cu elemente mai serioase), și foarte fain al lui Graham Moore pentru Best Adapted Screenplay – The Imitation Game. Preferatul meu: cel al lui John Legend & Common. Totuși, parcă nu m-au atins la fel ca cel de anul trecut, al lui Matthew McConaughey

4 Responses to Câteva concluzii după cea de-a 87-a ediție a Premiilor Oscar

  1. Patricia Arquette are ceva, ma face sa ma-ndoi, privind la ea, ceva mister crud-cald de Mississippi si frati-su-i leit, ca Tricy…

  2. Hai ma… poti zice orice, dar nu ca Redmayne n-a jucat exemplar. Prin cate a trecut pentru a-l putea reda intocmai pe Stephen Hawking… luni intregi de coregrafie pentru modificarea pozitiei, si de dictie pentru a putea vorbi cu gura stramba. E drept ca eu am tinut cu el, dar chiar si daca n-as fi facut-o tot i-as fi recunscut meritul pentru un rol de exceptie. Chiar si pentru Steve Carrell m-as fi bucurat pentru transformarea pe care a suferit-o.

    • A făcut un rol bun, dar Keaton… ah, mă tem că n-o să mai prindă șansa. Era pe val. Iar Redmayne e tânăr încă… :) Și mie mi s-a părut foarte bun tânărul până ce-am văzut Birdman, abia atunci mi-am schimbat preferințele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *