Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Câteva gânduri după #FITS2015

Jun
21

FITSAm ajuns și anul acesta la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (în perioada 15-18 iunie) – cu treabă, ca de obicei, însă pentru că eram în… „săptămâna de miere”, am reușit să mă relaxez alături de proaspătul meu soț și am vizionat câteva spectacole, seara, în tihnă, după agitația de peste zi. Iată-le:

  • 15 iunie – LOST IN THE STARS – muzica lui Kurt Weil – cu Sanda Weigl (voce), Lucian Ban (pian), Albrecht Maurer (vioară)

Mărturisesc că am auzit de Sanda Weigl de puțină vreme, dar de când am auzit, așteptam cu nerăbdare s-o văd și s-o aud la Sibiu! Este o prezență scenică fabuloasă, și mi-a plăcut la nebunie concertul ei din muzica lui Kurt Weil, compozitor de musical-uri, cunoscut pentru colaborările fructuase cu Bertold Brecht. Ea are o voce magnifică, vorbește românește, engleză și germană, și cântă dumnezeiește. A fost momentul cel mai bun al primei mele seri de la FITS. Dacă aveți șansa s-o ascultați pe undeva pe Sanda, faceți bine și mergeți – asta dacă vă place jazz-ul și evident, muzica din musical-urile lui Brecht.

  • 16 iunie – TATTOO – Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu – Secția Germană (de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes, Regia: Radu Afrim)

În această ediție de FITS am avut plăcerea să mă bucur de portretul RADU AFRIM – o serie de 3 spectacole (din care am văzut 2) prezentate. Primul dintre ele, deși în germană, mi-a deschis apetitul pentru ce avea să urmeze, mai ales pentru că mi-a plăcut spectacolul. Am intrat mai greu în acțiune – poate pentru că nu știu germană și trebuia să mă uit mereu la text, dar per ansamblu impresia a fost plăcută. Când un artist moare și își lasă corpul prietenilor – pardon, și-l donează – conflictul apare când vine vorba despre cum se vor ocupa aceștia de el… îl vând, îl păstrează?

Mărturisesc că-mi plac spectacolele de teatru-dans și le vânez în fiecare ediție de FITS, pentru că știu că voi vedea ceva bun. A fost cazul spectacolului făcut de Căciuleanu, care mi-a picat bine după TATTOO – „Un collage muzical sub forma unui puzzle alcătuit din frânturi de fraze muzicale provenind din orizonturi cât se poate de diferite: de la John Lennon la Frédérique Chopin, de la muzica folk rusească la cea italiană, de la un moment de musical anglo-saxon la vocea Mariei Tănase; de la Janis Joplin la Piazzola sau de la un “canto flamenco” la un vals din Valparaiso” (sursa aici). Bonus la final: moment coregrafic cu Gigi himself – o energie fabuloasă care a cuprins întregul hău de la CCSindicate din Sibiu, în timp ce răsuna muzica lui John Lennon.

Dacă TATTOO mi-a deschis apetitul pentru spectacolele lui Afrim, GIRAFE mi-a confirmat faptul că-mi place munca pe care o face acest regizor. Mariana Mihu și Marius Turdean strălucesc în GIRAFE, povestea despre lupta pentru emancipare a femeii în România comunistă, cu momente de coregrafie sau cabaret. Fain spectacol!

  • 17 iunie – WONDERLAND – Inbal Dance Theatre Company (un spectacol de Barak Marshall)

Pont: în momentul în care vedeți israelieni într-un progam de festival, faceți tot posibilul și mergeți să-i vedeți. În 2012 am văzut un spectacol senzațional, MANA, iar de-atunci îi vânez pe dansatorii israelieni pentru că știu că fac spectacole uluitoare. Aveam mari așteptări de la acest WONDERLAND, și vorba Ruxei, au confirmat așteptările noastre.

Bonus, am văzut spectacole de stradă frumoase: unul canadian, unul britanic și unul din vecini, unguresc. Mă bucur că am apucat să văd mai multe spectacole decât anul trecut, când am plecat de la Sibiu cu un gust ușor amar… așteptările-s mari, și când se întâmplă să nu-ți iasă chiar cum ți le-ai planificat, ei bine, pleci ușor dezamăgit. N-a fost cazul ediției 2015!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *