Un vis împlinit – un nou teatru independent la Oradea!

studio-act-0-aniSe spune că există două modalități prin care un om poate fi bogat în viața asta: să ai mulți bani sau să ai mulți prieteni. Noi avem mulți prieteni cu inimă mare și buzunare și mai mari, care au făcut posibilă împlinirea unui vis – am deschis un nou teatru independent la Oradea! :) Continue reading Un vis împlinit – un nou teatru independent la Oradea!

Presă? În Oradea?… Unde, unde?!

Sincer, întrebarea asta mi-o pun din ce în ce mai des. Fratele meu, io-nţeleg că se plăteşte slab, e vai şi-amar de salariile voastre – şi-al meu, ca să fiu sinceră (fie că lucrăm pentru nu-ştiu-ce ziar sau site sau post de teveu), dar nu sunteţi singurii în situaţia asta. Prin postura noului job (OK, cred că e momentul să elucidez misterul – am fost numită PR-ul noului Teatru Regina Maria din Oradea), am “plăcerea” să mă joc foarte des cu asemenea domni şi doamne care pretind c-ar scrie despre cultură. Între noi fie vorba, “scrisul” presupune, în mare măsură, un copy/paste din comunicatul de presă pe care-l trimit eu după conferinţă, sau din documentele pe care le fac şi le trimit pachet. În fine. Continue reading Presă? În Oradea?… Unde, unde?!

Prima zi. Diferită

Vă ziceam ieri că am avut ceva decizii de luat cu privire la viitorul meu profesional. După cum poate aţi intuit, am ales slujba mai prost plătită, însă care va avea satisfacţii mai mari, sper eu.

Azi dimineaţă, când a sunat alarma de trezire la ora criminală de 6.30, nu mi-a venit să cred! Deşi m-am pus în pat ieri devreme, pe la ora 10 şi ceva, somnul mi s-a părut că nu şi-a făcut apariţia… Continue reading Prima zi. Diferită

Slujba de vis

V-am povestit până acum de slujba mea? Ah, nu cred… Ei bine, de când m-am trezit demisionând de la locul de muncă din Timişoara (un birou fain, unde am cunoscut oameni minunaţi, dar cu stres prea mare şi idei… revoluţionare), a trebuit să revin, volens-nolens, în urbea natală, Oradea. Că deh, “ce rost are să stai p-acolo dacă n-ai de lucru?” (zicea mommy). Bun, motivele au fost multiple, cert e că m-am întors. “Bine-bine, da’ n-ai de gând să-mi stai pe cap, nu? Că eu, la 22 de ani…” (tot mommy dearest). Da, mami, ai dreptate, căutăm de lucru.

Diplomă de traducător autorizat: avem! (şi-ncă pe 2 limbi, plus ştampilă!)

Internet: avem!

Preteni/cunoştinţe/pile: avem!

“Bun, da’ de ce nu eşti mulţumită? Ia, ce bine ţi-ar sta la Ci**r, să vinzi pită” (asta e replica bună-mii). Păi, mamă (c-aşa-i zic eu), m-am spetit 3 ani de zile în Timişoara, am lucrat într-un birou de traduceri, şi-amu’ vrei să regresez? Mamă, io nu fac d-astea! Am şi io onoarea mea! :D

Eh, şi mai trec 3 luni. Între timp, maratoane de seriale şi ieşiri în oraş (ca orice şomer care se respectă :D), apoi vizite la Cluj, că deh, voiam să dau Vestul pe Ardeal. No, n-a fost să fie treaba, dar distracţie tot a fost. Şi din vorbă-n vorbă, mai un preten, mai o pilă, aflu de un job “foarte fain”: firmă străină, patron de treabă, muncă uşoară, bani bunicei. “Proastă ai fi să n-o iei.” Şi uite, îi francez nenea, şi e foaaarte de treabă. No, şi când omu’ primeşte aşa bune recomandări, cum foc să nu iei slujba? Mai ales că-i şi place de mine lu’ nenea, că m-a văzut la interviu pe Skype ;)

Şi uite aşa a început aventura mea la Consulting-Positions, cabinet de recrutare de consultanţi în management! Aşa-i ce pompos sună? Şi-i faaain, ‘ai de mine ce fain e! Adică… muncă de asistoantă, da’ în francezo/engleză; câteodată şi spaniolă. Cum să nu-ţi placă, om de litere fiind? Nu mai are rost să menţionez că, mai nou, vorbesc franceză şi-n somn, sau când îs oleacă trotil.

Concluzia: nu căutaţi voi job-ul “de vis”, că vă găseşte el pe voi. Căci necunoscute sunt căile marketingului/pilelor/prietenilor! :D