Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Scrisoare către sufletul pereche (I)

Mar
04

Mery dearest, 🙂 (Iubito, câtă lume între noi…)

E ziua aceea din an în care te sărbătorim şi azi, pentru prima oară de 4 ani minunaţi de când ne cunoaştem, nu sunt lângă tine să-ţi urlu cum numai eu ştiu tradiţionalul “La Mulţi Ani!” sau să te trag de urechiuşe. Iartă-mă!

Ne ştim de 4 ani, doar? Doamne, mie mi se pare că te-am ştiut dintotdeauna. Şi atunci când nu ne ştiam încă cu numele, şi rătăceam printr-un fel de negură, prin care rătăcesc în mod constant sufletele pereche, înainte de a se cunoaşte în mod vădit. Pe-acolo rătăceam, eu, tu şi John, până să vină soarta să ne adune într-o cameră de cămin în frumoasa Timişoară, şi să ne pecetluiască pentru totdeauna destinele de colege de suferinţă în anii studenţiei.

Oh, this brings back so many memories… Încerc să fac aici un fel de recapitulare a evenimentelor ultimilor 4 ani şi-ncet îmi dau seama că nu mi-ar ajunge un roman de 600 de pagini să fac asta (apropo, încă mai ţin memoriile tale, aştept să continuăm cu publicarea! :)). Cred c-am să trec doar câteva “social events”, iar restul amintirilor le depănăm in vivo, când ajung lângă tine, da?

Uite, încep cu primele impresii… Nu ţi-am zis-o niciodată, dar din primele zile am început s-am un respect fantastic pentru modul tău de viaţă (treceai atunci prin perioada zbuciumată a existenţei tale, cu drumuri, petreceri, iubiri interzise…). Ţin minte că printre primele gânduri formate în mintea mea au fost “Moaaamă, vreau şi eu un pic de tupeu, cum are fătuca asta!” Nu ţi-am zis-o, niciodată…

Şi nu cred să-ţi fi spus (nu în mod direct, oricum) faptul că ai fost o inspiraţie pentru mine. Mi-ai dat tot timpul proverbialul şut în fund care m-a ajutat (chiar dacă eu n-am văzut-o atunci) să fac pasul în faţă. Mulţumesc! 🙂 Apoi, mi-ai stat alături când am trecut prin dramele primei iubiri adolescentine (God, what was I thinking?! :))), cu destăinuiri la bere, în complex, sau în Unirii… Îţi aminteşti?… Apoi primul cheful de ziua ta… din locul ăla oribil în care am mers doar ca să-ţi facem ţie pe plac :))) şi şunculiţa bănăţeană – merele din fiecare zi – “Stres, dă-mi şi mie nişte bani!” – “Stres, hai să ne uităm la un film!” – gările, autogările, pachetele, papa bun-bun de la Maramureş – toate sunt aici, stocate în memorie. Şi-mi amintesc c-un zâmbet de toate… 🙂

Au fost şi vremuri când te-am urât. Au fost. Nu ţi-am zis-o nici asta, cred… Însă vorbele tale grele n-au făcut decât să-mi deschidă ochii, aşa cu foarte bine te-ai priceput mereu, şi poate eu, neiniţiata, n-am băgat bine de seamă. Dar totul s-a îndreptat, şi-acum n-au rămas decât sfaturile care, văd bine, se aplică după cum tu ai zis.

E ziua ta, Mery dearest! Îţi doresc ca tot ce-ţi doreşti să ţi se împlinească (ştii tu mai bine decât muuulţi dintre noi ceea ce vrei şi n-am nicio îndoială că ştii drumul, chiar dacă uneori îţi mai place să faci câte-un popas…), prietenia aceasta să dăinuie, şi atunci când o să câştigăm la Loto, să nu-ţi uiţi planurile, da? 😉

Te pupăceşte Stresul tău de toate zilele,

Cu drag.

PS: Dă-i şi lui John un pupic de la mine, da? 😀

PPS: Iartă-mă că n-am apucat să-ţi fac vizita surpriză… credeam că mă sacrific cu un scop nobil. Eh, there’s always next year! Love.

Guest post: Maya

Dec
29

Tu ţi-ai trimis creierul pe lună??? Ce dracu? Şi-ai zis că nu te mai prostești în halu’ ăsta… I think you’re losing it… your mind. You already do. And don’t thank me. You need support here.  Stop drinking and fooling around! Pune-ţi picioarele pe pământ, capul pe gât, gâtul pe umeri… Şi vei vedea că restul se vor rezolva de la sine. You don’t know how to do that? Știu cât de haotică poți fi, cu toate că ești o control freak. Damn, you’re such a complicated wreck! Nu te mai comporta ca un copil cretin care are nevoie de atenție, nu mai bea… Poți fi control freak, nimeni nu zice, dar controlează-te pe tine în primul rând. Nu mai face tâmpenii de-astea. Băut şi fuck friends. Nu de asta ai tu nevoie. Şi am dreptate, ca întotdeauna. Tu ai nevoie de iubire, de tandrețe… de cineva care sa fie lângă tine când ai nevoie de el… Şi nu îmi zice că de-aia ai prietene, ca să fie lângă tine, pentru că știi că nu e același lucru. Dude, eu nu am nevoie sa îmi dai tu dreptate! am nevoie să te vad că te iubești şi te respecți îndeajuns încât să faci ceva ca să îți fie ție bine! Şi nu pe o perioadă scurtă… ci pe termen cât mai lung… Don’t waste your time on stupid things! You can be great! So be! You know I love you, right? That’s why I need to see you happy!

Aceasta a fost prima postare care-a inaugurat ciclul de “Guest Post”, pe care sper să-l realizez, o dată pe lună, cu ajutorul vostru, prieteni!

Mulţumesc, Maya! 🙂

xoxo

Despre amintiri

Dec
05

Pentru că draga mea Maya a fost foarte “inspirată” şi mi-a amintit de ce anume făceam anul trecut pe vremea asta… Ei bine, m-au învăluit amintirile!  Eram în Timişoara, şi sărbătoream vizita unui prieten drag, care acum se află departe, foarte departe de ţărişoara noastră. Aşa că, Stella (person), asta e pentru tine, acompaniată de un citat din unul dintre filmele mele preferate, “The Shawshank Redemption”. Noapte bună, draga mea… oriunde ai fi! 🙂

“I have to remind myself that some birds aren’t meant to be caged. Their feathers are just too bright. And when they fly away, the part of you that knows it was a sin to lock them DOES REJOICE. Still, the place you live in is that much more drab and empty that they’re gone… I guess I just miss my friend.” (Red)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4-L6rEm0rnY&w=500&h=405]

Motive de sărbătoare

Dec
01

Ştiu, ştiu… veţi sări cu toţii: azi e 1 Decembrie, Ziua Naţională a României (potrivit Constituţiei din 2003, articolul 12, alineatul 2) – sărbătoare publică şi zi liberă de la servici, zice Wikipedia.

Da, are dreptate! Şi-acum, mica lecţie de istorie: sărbătorim Ziua de 1 decembrie 1918, ce marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acțiuni ale fraților din Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (15/28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internațională creată în urma Primului Război Mondial și a știut să se afirme în contextul mișcării de eliberare a popoarelor și al victoriei principiului naționalităților în Europa. (tot Wiki sare cu ajutorul 😉 )

Ce mai sărbătorim azi? Ia să vedem… Ah, bineînţeles! E ziua de naştere a unei prietene foarte dragi, Raluca Moisi!

Raluca, draga mea, am ţinut să-ţi urez (şi aici!) un călduros (că tot e frig afară) „La Mulţi Ani!”, să ai parte de tot ce-ţi poate oferi viaţa mai bun, pentru că eşti printre puţinele persoane care o merită cu adevărat! Noi două tot ajungem să ne consolăm una pe alta, dar e de bine, zic. Când una plânge, cealaltă e mai veselă, şi tot aşa… facem un fel de yin & yang! Şi ştii ce? O să-ţi mai zic ceva: lucrurile bune se întâmplă când te aştepţi mai puţin… Cine ştie, poate vreun cavaler nobil e călare pe calul său alb, şi a pornit în căutarea ta. Dar noi n-o să stăm degeaba să-l aşteptăm, ce naiba? Că doar suntem femei inteligente, de carieră, de succes, aş zice… care pot avea oricând orice bărbat la picioare! 😉

PS: ţi-am adus nu unul, ci patru flăcăi care să-ţi cânte! 😉

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MjF1bG5LUcs&w=425&h=349]

PPS: ştii ce zic versurile? I would like you to dance, Take a cha-cha-cha-chance (Birthday girl… Cine are ochi de citit, să citească! :D)