La final de 2016…

Acum un an, pe vremea asta, nu-mi băteam prea tare capul cu multe lucruri. Aveam câteva certitudini, familia și pe cei dragi aproape, și era bine, călduț. Dar apoi 2016 s-a întâmplat să vină în forță, cu bucurii și multe motive de sărbătoare.
A apărut un nou SOARE pe cerul meu și nu pot să descriu în cuvinte fericirea pe care o simt când țin puiuțul în brațe și mă uit în ochii lui albaștri… Continue reading La final de 2016…

Nașterea la Maternitatea Pelican din Oradea

alexandruÎntrerupem liniștea care s-a depus peste acest blog – credeți-mă, subiecte ar fi fost din plin, dar timp – ioc, pentru un breaking-news cu întârziere: în viața noastră a apărut bebe Alex! Pregătiţi-vă, urmează o epistolă lungă.   Continue reading Nașterea la Maternitatea Pelican din Oradea

Nunta de hârtie – 1 an de când sunt doamna Ciobanu

1 yearSă fi trecut deja un an? Cum? Când? Așa, pe nesimțite? Cel mai probabil…

Când m-a îmbrățișat soțul într-o dimineață (era 4 iunie, aniversarea cununiei civile pe care am făcut-o cu câteva zile înainte de petrecere, ca să nu ne aglomerăm), mi-am dat seama că DA, a trecut deja un an.  Continue reading Nunta de hârtie – 1 an de când sunt doamna Ciobanu

Despre ambiție, curaj și… o femeie serioasă

graduateMama e o femeie de statură mică. Tunsă scurt, băiețește, pentru că de mică a fost „torturată” cu frezele alea ceaușiste, de avea și ea, și surorile ei, părul prins în codițe (codițele alea împletite atât de strâns, încât aproape că zâmbeau săracele, fără voia lor) – tunsoare care se potrivește de minune cu atitudinea ei de mare comandant de oști. Continue reading Despre ambiție, curaj și… o femeie serioasă

Ce pot face două mâini dibace (I)

Acum un an vă povesteam entuziasmată despre experiența mea la Atelierul de Croșetat, susținut de prietena mea Liliana (de la Atelier Handmade). Mi se părea ceva fenomenal, și o perioadă am încercat să fac diverse proiecte (fulare sau șepci) pentru cei dragi, unele reușind, altele eșuând lamentabil. Timpul a trecut și am uitat de croșetat. Continue reading Ce pot face două mâini dibace (I)

Premiul pentru cel mai bun șampon de anul acesta…

… merge către minunatul și absolut fantasticul șampon din gama nou-lansată de Farmec, Șamponul pentru scalp sensibil (Gerovital H3 Derma +).

Recunosc că l-am testat pentru că se termina perioada de tratament anticădere la fix când l-am primit (în fiecare an, fac o cură cu fiole și șampon anticădere de două ori pe an, câte 2 luni). Continue reading Premiul pentru cel mai bun șampon de anul acesta…

Un nou remediu Farmec: Gerovital H3 Derma+

Ziceți și voi, cu vremea asta aiurită, că n-ați răcit. Bine, eu da! Recunosc, m-am protejat cu toate chestiile pe care le-am găsit la raftul de naturiste (vitamine, miere, lămâie, you name it, I took it) dar tot m-a nimerit. Și dacă vine frigul & răceala, normal – și pielea are de suferit: a mea s-a înroșit și a început să se descuameze. Continue reading Un nou remediu Farmec: Gerovital H3 Derma+

Bărbatul modern, viziunea Farmec

Nu știu alții cum sunt, dar mie mi-a plăcut la nebunie campania din luna asta cu BĂRBATUL FARMEC – Vânător… Cu mesaje uber-funny imprimate pe tricouri și trimise-n cele patru zări ale țării, s-a creat o faină atmosferă în social media. Multă lume a-nceput să-și dea cu părerea despre cum ar trebui să fie bărbatul secolului XXI (mesajele pentru bărbați: Vânezi, nu vânezi, vremea căprioarelor trece, iar pentru femei Nu sunt o pradă ușoară). Continue reading Bărbatul modern, viziunea Farmec

Nelămuriri tenisistice

Fac parte din valul masiv de admiratori al Simonei Halep. O urmăresc îndeaproape de la începutul anului 2013 (mea culpa, în rest nu mă uit la tenis feminin, îmi place mai mult cel masculin). Ei bine, am acceptat la un moment dat în vara aceasta să pășesc pe terenul de tenis, să dau și eu într-o minge (ar fi exagerat să spun că joc tenis, nu prea nimeresc mingile și țin racheta destul de aiurea). Continue reading Nelămuriri tenisistice

Iarna car și vara, sanie. Sau frigider

Îmi vin în minte, în timp ce scriu aici, tot felul de zicale, de la legile lui Murphy, la karma, la iarna car și vara sanie (c-așa e omul, gospodar).

Și mă tot gândesc ce-a fost în mintea mea când m-am bucurat nesperat de mult de frigiderul primit cado’, la casa nouă, fără să ne uităm mai atent pe la el (din nou, zicale românești, Calul de dar nu se caută la dinți).  Continue reading Iarna car și vara, sanie. Sau frigider

Asta e fără titlu

Mă gândeam deunăzi să scriu câteva gânduri despre proaspăt-împliniții 26 de ani ai mei. Din simplul motiv că, atunci când am citit ce-am scris acum un an, când împlineam 25 de ani, m-am emoționat și mi-au revenit momentele în care scriam acele rânduri. Era totul perfect – un număr rotund (și impar – doar astea-mi aduc noroc), mă simțeam ca Leo pe catargul Titanicului (știți poza, nu v-o mai arăt), nimic nu-mi stătea în cale. Continue reading Asta e fără titlu