Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Când e prea cald între betoane…

Jun
10

… există o soluție foarte simplă și la îndemâna orădenilor (pardon, bihorenilor) – dai o fugă la răcoare, la munte.

Stăm într-un județ binecuvântat, dacă mă întrebați pe mine – am fost mereu feriți de dezastre naturale, avem ape curgătoare și ape termale, câmpie, deal și început de munte – peșteri, cascade, trasee (și de-aici înșir, absolut aleatoriu, activități: parapantă, rafting, tiroliană, etc.).

Astfel se face că ieri după-masă, după o zi de zbenguială în Ștrandul Mare din Băile Felix, n-am stat prea mult pe gânduri când a venit propunerea unei prietene de-a da o fugă la răcoare – Vadu Crișului. Nu e deloc departe de Oradea (vreo 60 de km). Am parcat în sat, lângă sala de sport, și de-acolo, încet, înarmați cu o pungă de cireșe și bună dispoziție, ca-ntr-o plimbare, am plecat spre cascadă și peșteră.

E o zonă de-o frumusețe sălbatică, ca multe altele din Bihor, și merită efortul de-a o cerceta. Iar cei mai sperioși (cum sunt eu, spre exemplu) își pot descoperi cu simțul de aventură (inexistent sau mai rău, uitat acasă, în fața televizorului). Doar că… baiu’ e că muntele dă dependență – mă conving pe propria-mi piele. Acum am în cap activități de tot soiul (nu doar frigărui și păpică cum eram obișnuită, ci chestii care până deunăzi îmi era frică să le pronunț numele).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *