Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Willkommen, bienvenue, welcome… la Cabaret!

Mar
05

Pasiunea pentru spectacolele de tip musical* m-a făcut să dau curs invitației de-a vedea cea mai nouă premieră a Teatrului German de Stat din Timișoara, spectacolul regizat de Răzvan Mazilu – CABARET (de Joe Masteroff, bazat pe cartea de povestiri Adio, Berlin, scrisă de Christopher Isherwood în 1939; cartea a fost mai târziu dramatizată de John van Druten și intitulată I am a Camera; muzica și versurile aparțin celebrului cuplu de creatori de pe Broadway, John Kandler și Fred Ebb).

Cum e firesc, spectacolul a fost prezentat pe Broadway în 1966, apoi în Londra, doi ani mai târziu (cu Judi Dench în rolul principal!) și într-un final, transformat în film în 1972, celebrul tour-de-force al Lizei Minelli (film recompensat cu 8 premii Oscar).

În Berlinul anilor ‘30, în vremea în care nazismul ajungea la putere, Sally Bowles, o tânără cântăreață şi dansatoare în clubul de noapte „Kit Kat“, se îndrăgostește de americanul Cliff Bradshaw, al cărui vis este să devină scriitor de romane. Alături de ei, deşi la o vârstă înaintată, domnişoara Schneider şi domnul Schultz, îşi trăiesc delicata poveste de dragoste, care însă nu se poate concretiza prin căsătorie, deoarece el este evreu. Între umor și resemnare, între ludic și decadent, între vise împlinite și spulberate, destinele personajelor din musicalul „Cabaret“ sunt marcate de un context politic şi social a cărui influenţă este abia la început.

Daniela Török / Cabaret

Atmosfera Berlinului interbelic ne-a învălui încă de la intrare: decorul imaginat de Dragoș Buhagiar a fost unul exemplar – intrigant, atrăgător și, foarte important, extrem de funcțional. Unii invitați au fost mai norocoși, având loc chiar la mesele din Kit Kat Club, printre actorii din distribuție. Orchestra, condusă de Peter Oschanitzky, a fost la înălțime (atât la propriu, cât și la figurat – fiind plasată deasupra artiștilor, integrându-se atât de natural în atmosferă). Răzvan Mazilu și-a condus foarte bine echipa, astfel că nu am văzut momente care să nu-și aibă rostul, iar coregrafia – excelentă (ador ideea că nu toți trebuie să se miște la milimetru împreună… nu iese întotdeauna cum îți planifici).

Georg Peetz / Cabaret

Foarte tare mi-a plăcut Maestrul de Ceremonii – actorul Georg Peetz, care cântă și dansează dar cel mai important, emoționează încă de la prima apariție. Tânăra ce-o joacă pe Sally Bowles, Daniela Török, a avut o partitură frumoasă, a cântat bine și s-a mișcat bine. Mi-au plăcut la nebunie cei doi bătrânei – Ida Jarcsek-Gaza (domnișoara Schneider) și Christian Bormann (domnul Schultz), dar și Dana Borteanu în rolul domnișoarei Kost.

Ida Gaza – Christian Bormann / Cabaret

Mă gândeam că s-ar putea să am dificultăți de a urmări acțiunea, dat fiind faptul că era în limba germană, însă un sistem ingenios de supratitrări m-a făcut să captez tot-tot (prima bilă albă). Apoi, mă gândeam cum va fi cu sunetul, văzusem în fotografii că poartă microfoane – a fost impecabil! S-a cântat tot timpul cu microfoane dar n-am auzit nicio chestie deranjantă (a doua bilă albă – pentru tehnicienii de sunet).

Mai are rost să vă spun că merită să faceți naveta (asta dacă nu sunteți din Timișoara) să vedeți acest minunat spectacol? Preț de două ore și jumătate (cu o pauză), veți evada din realitatea contemporană și veți fi captivi într-un Berlin interbelic fascinant, decadent și tragic. Veți râde, vă veți amuza, veți fredona alături de actori, veți lăcrima, veți TRĂI. Se va juca multă vreme de-acum înainte, dar nu merită să riscați. Dați fuguța la Teatrul German de Stat, cât mai iute!

*musical [MÜ-ZI-CĂL] s. n. gen de spectacol realizat prin prelucrarea unor tradiții ale operetei și ale teatrului muzical, de varietăți, de revistă. (< engl. musical /comedy/

**sursa foto: Teatrul German de Stat Timișoara

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *