Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Bădăranul de cinematograf

Dec
16

Mi-am amintit de Campania lansată acum ceva timp de Radio Guerrilla, “Atlas de mitocănie urbană” pentru că am fost aseară la film, la Cortina Digiplex. N-am mai călcat prin Multiplex de când s-a deschis cinema-ul nou, în parte şi din cauza ce-a scris TheFUA aici. Seară, ora 22, nu te-aştepţi să fie multă lume, oricum nu era un film mega-block-buster (fusei la “A Dangerous Method“), şi mă gândeam că, în cazul în care-aş da peste cineva la filmul ăsta, să fie ceva boemi neînţeleşi, sau în orice caz amatori de Jung şi Freud. 

Dar bineînţeles că n-a fost ziua mea norocoasă, şi-n timp ce mă chinuiam să ţin pasul cu ce se-ntâmpla pe ecran, cu schimburile de replici care mi-au fost pe plac, cu umor câteodată de râs pe sub musteţi, numai ce mă pomenesc că unul din spatele meu se-apucă să vorbească cu partenera. “Ce filmu’ P?”#¤! e ăsta?!, vai şi-amar, pe asta am plătit bilet? Ni la ea, nici n-are ţâţe (despre Keira era vorba), şi ăla ce-o bate aşa? Dă pe ea, că-i place, curva dreq!” şi alte replici din ce în ce mai interesante. Prima oară m-am făcut că nu aud. Am un auz deosebit de selectiv, şi pot să ignor unele sunete ce mă deranjează (am crescut cu un frate mai mic, deci am practică ;)) ), însă omu’ făcea pauză de 2-3 minute, şi iar începea. Prietena mea s-a întors înspre el, să-i facă semn (WTF?! :-w ), da’ nu părea prea deranjat gagiu’. Din când în când mai primea şi mesaje, şi bubuia sala (sunt unele momente de linişte în film, şi fix sunetul de MESAJ ne lipsea); m-am mirat că nu s-a apucat să vorbească la telefon, probabil pentru că erau orele cam înaintate. :-j

S-a oprit doar la final, comentând că “ăsta sigur îi film păntru dăştepţi, că el n-a înţeles ce tot vorbeau ăia acolo”. Da, şi dacă el n-a înţeles, a preferat să facă să-mi joace şi mie literele pe ecran, să nu cumva să-ncerc să-nţeleg ceva din filmul ăla. Oricum, am rămas cu impresia că trebuie să-l revăd, şi neapărat să m-apuc să studiez ceva psihanaliză, pentru că mi s-a părut fascinant. Iar ţie, domnule “Pelicula Bipedo Retardus”, îţi doresc să te bucuri şi să-i bucuri şi pe alţii cu comentariile tale fantastice despre ţâţele lui Keira Knightly, sau despre “ce freze au ăştia, uită-te numa’! Ce retarzi!”. Şi, evident, să continui să susţii industria filmului prin biletele cumpărate în serile de weekend, la blockbustere cu sală plină (nu de alta, da’ poate s-o găsi cineva acolo să te facă SĂ TACI).

4 Responses to Bădăranul de cinematograf

  1. M-am enervat!
    Nu puteai să te adresezi unui plasator? Printre altele au şi prerogativa asta, să le dea peste bot la bădărani.

    • Da, însă nu voiam să mă întrerup de la film. Credeam că e cineva care stă în permanenţă cu noi, şi aşteptam o intervenţie “autoritară”, dar acum că m-am convins că nu prea e cazul, la următoarea abatere am să iau chiar eu măsuri…

  2. Nesimtirea pentru unii e mandrie, cand ei se cred mai oameni, cu prostie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *