Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Asta e fără titlu

Jul
01

Mă gândeam deunăzi să scriu câteva gânduri despre proaspăt-împliniții 26 de ani ai mei. Din simplul motiv că, atunci când am citit ce-am scris acum un an, când împlineam 25 de ani, m-am emoționat și mi-au revenit momentele în care scriam acele rânduri. Era totul perfect – un număr rotund (și impar – doar astea-mi aduc noroc), mă simțeam ca Leo pe catargul Titanicului (știți poza, nu v-o mai arăt), nimic nu-mi stătea în cale.

Între timp lucrurile s-au mai schimbat (niște kilograme pe ici, pe colo, prin părțile esențiale – cum au plăcerea și datoria unii prieteni să-mi reamintească), nunta s-a amânat un an (drama, drama, drama, am plâns de mi-au sărit ochii vreo trei zile, mi-a căzut data perfectă, buhuhu), dar esențialul e același – mă simt bine cu mine.

Și dacă eu mă simt bine cu mine, fraților, asta e tot ce contează. Poate n-o să vizitez trei țări străine anul ăsta (deși nu se știe niciodată, la cum adoră iubi să-mi facă surprize), poate o să mai pun câteva kilograme – pe care plănuiesc să le dau jos doar înainte de nuntă, ca să încap în rochia magică, poate o să cunosc oameni noi și frumoși care-mi vor deveni prieteni (de ce nu?!), poate-mi voi schimba locuința, sau locul de muncă – ideea e că sunt pregătită pentru neprevăzut. Domnește o stare de „miserupe” în aerul pe care-l respir, și momentan las valul să mă ducă (sunt convinsă că în câteva zile „Ioana-control-freak” va citi ce-am scris eu aici și se va panica, dar mai am un pic de timp)Așa mă simt azi, la 26 de ani și-un pic. :-)

2 Responses to Asta e fără titlu

  1. Eu zic că toate se întâmplă cu un motiv. Poate că prindeai vreme urâtă la nunta de anul acesta şi anul viitor va fi aşa cum îţi doreşti. :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *