Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Amintiri din călătorie: Veneţia (3)

Aug
13

A venit vremea să aduc povestirea pentru a treia zi de Veneţia (şi ultima), petrecută în luna lui iulie a anului de graţie 2013. După o zi de umblat aiurea şi căscat ochii şi o zi de plajă în Lido, cea de-a treia zi a fost rezervată plimbatului educativ. De dimineaţă ne-am înfiinţat în Piaţa San Marco, unde ne-am pus la coadă să intrăm în Palazzo Ducale. Acolo, super-ofertă, aveam şansa să intrăm la expoziţia Manet. Ritorno a Venezia, să vedem toate Manet-urile pe care le-am ratat în vizita din Paris, de la Muzeul Orsay. Erau două cozi – da’ biletul era scumpuţ (la Palazzo Ducale, 16 EUR preţ întreg, pentru că, deşi am 25 de ani, nu mă încadrez în reducere, nu mai sunt studentă), aşa că am decis să intrăm doar la Manet (care costa 13 EUR) şi să “ratăm” restul palatului (doar-doar om avea motiv să mai mergem o dată în Veneţia). Ideea simplă, la care nu ne-am gândit, e că puteam să ne cumpărăm biletele împreună, şi economiseam ceva, dar n-a fost să fie…

După plimbatul prin palat, am luat-o pe străduţe, să prindem un prânz. Dac-aţi fost prin Italia, ştiţi cum sunt ospătarii din restaurante: practic stau în uşă şi te târăsc înăuntru, dacă pari că vrei să mănânci ceva. Ne uitam la un meniu, să vedem preţuri, şi în câteva secunde ne-am trezit aşezaţi la masă, pe terasa Ristorante Osteria N.1. Am luat meniul pentru turişti (18 EUR) pentru mine, cu spaghete cu fructe de mare delicioase şi o doradă pe grătar, cu o sălăţică, iar iubi şi-a luat pizza (care n-a fost nu-ştiu-ce). Plus o carafă de vin alb, la jumătate de litru – nota de 36 EUR. Acceptabil, am zis noi, şi-am plecat mai departe cu burţile pline.

Următoarea destinaţie: magazinele cu suveniruri. Care-s cam peste tot, dar mi s-a pus pata pe nişte cercei de Murano şi-atunci a trebuit să-l car pe iubi prin magazinele cu chestii de fete. Chestia pe care trebuie s-o ştiţi, dragii mei, e că sticlării găsiţi în toate magazinele, dar mare atenţie, majoritatea-s madeinchina, şi nu vrem asta, doar suntem în ditamai Veneţia. Strâmbând din nas la preţ (cerceii începeau undeva de la 2 EUR perechea, cam ieftin, din câte am auzit – deci sunt făcături), iubi a decretat: mergem pe insulă, la mama lor, şi ne luăm din fabrică. Zis şi făcut, doar vaporul avea în rută şi insulele Murano şi Burano, nu doar Lido şi Veneţia, aşa că ne-am suit – cum am ajuns la Murano, cum ne-a pescuit un nene să ne invite la o demonstraţie dintr-o fabrică de sticlă. Acolo, magazinele iar erau unul-şi-unul, dar na, altele preţurile. Eu mi-am ales nişte cercei micuţi, la 10 EUR, şi duşi am fost.

Mai apoi a urmat o plimbare prin străduţele întortocheate, încercând s-ajungem la Ponte dell’Accademia şi de-acolo în Gallerie dell’Accademia (pe care am vizitat-o cu 10.50 EUR – preţ redus). O clădire frumoasă, imensă, cu picturi şi mai imense, şi cam atât – probabil era mai indicat să ne luăm un ghid, să înţelegem la ce ne uităm – eh, vom şti mai bine data viitoare.

Încet-încet se lasă seara peste Veneţia iar noi, după un duş răcoritor, ne-am amintit din nou de stomac şi am ieşit de la cazare chiar în faţa unui “restaurant” despre care auzisem, iar, pe tripadvisor, la Fritto e Frutta. Foarte bine am mâncat cu 16 EUR, o caserolă plină cu cărnuri şi legume, toate prăjite fără ulei. Am mai admirat oleacă peisajul, de pe treptele unei clădiri, şi gata… spre somn şi bagaje, căci ne aştepta Verona. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *