Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Amintiri din călătorie: Paris (2)

Jul
16

Am început ieri a vă povesti câteva impresii despre vizita la Paris, prima din ciclul ce-avea să-nceapă în luna iulie a anului 2013 (urmată îndeaproape de Veneţia şi apoi Antalya). Am ajuns cu bine în Paris, aţi citit, acum vine şi lista cu itinerariile şi locurile frumoase pe care le-am văzut, plus câteva chestii surprinse care m-au făcut să zic “Wow, m-aş muta aici!”. 

Sâmbătă dimineaţa, după micul dejun, am pornit spre Trocadero, unde am mai văzut o dată turnul, de la podul căruia urma să luăm batobus-ul către prima destinaţie: Musée d’Orsay, o gară frumoasă din Paris, transformată în anii ’80 în muzeu; eu am intrat gratuit, având 25 de ani, vârsta limită – preţul întreg pentru adulţi e de 9 euro la muzeu şi 12 euro la expoziţiile particulare. Noi am căutat să vedem cele mai interesante articole din muzeu (am stat vreo 2 ore pe-acolo, căutând “vedetele”). Cel mai mult mi-a plăcut să văd galeria

Impresioniştilor, dar şi unele sculpturi sau fotografii – în Musée d’Orsay găsiţi colecţii de pictură, sculptură, artă decorativă, fotografie, artă grafică şi arhitectură.

Un alt loc important de văzut: Domul invalizilor şi mormântul lui Napoleon. Domul invalizilor (sau Hotel des Invalides) e de fapt un complex care adăposteşte muzeul armatei, o biserică şi domul propriu-zis, dar şi un spital şi un azil pentru veteranii de război, un complex absolut imens! Eu iarăşi am intrat gratuit (fain e de tot pentru tinerii până-n 25 de ani!), iar al meu a plătit tarif întreg de 9,5 euro. A fost un loc foarte interesant, pentru că şi eu şi iubi suntem pasionaţi de istorie (în muzeu am văzut o colecţie de arme medievale, dar şi una de armuri medievale, sau colecţia dedicată Războaielor Mondiale), iar Napoleon e iarăşi o personalitate istorică pe care nu prea o treci cu vederea (şi-acuma ca să dau din casă – mi se

spunea Napoleon, cândva – oi fi având eu alură de dictator? nu ştiu… ;)) ). Domul care îl adăposteşte pe geniul militar e imens, la fel şi mormântul – un sicriu imens, încadrat de sculpturi somptuoase, unde apar realizările lui. Un singur cuvânt: impresionant!

Următoarea oprire, tot cu batobus-ul pe Sena: Notre Dame de Paris (catedrala celebră despre care auzisem atâtea… care, ce frumos, anul acesta împlineşte 850 ani de existenţă!). Însă când am ajuns noi, am găsit o coadă uriaşă de turişti dar partea bună e că după-masa era concert de orgă – de care chiar m-am bucurat! 🙂 Am reuşit să stăm puţin la slujbă, însă toată atmosfera sacră era dată doar de concert… în rest, părea a fi o piaţă ceva mai silenţioasă. Pentru că nu se putea să plec de-acolo fără suveniruri, mi-am cumpărat o monedă aniversară (care-a costat 2 euro) cu frumoasa catedrală.

Lângă catedrală, pe Île Saint Louis, se află localul cu cea mai bună îngheţată din Paris, despre care am citit într-un ghid turistic (testată, personal, e cea mai bună pe care-am mâncat-o în viaţa mea). Le Flore en l’Île se numeşte localul, nimic impresionant din afară, dar e o coadă imensă la raionul cu îngheţată. Care iar n-arată într-un mare fel, dar gustul e

Pauză de plimbare la Jardin des Tuileries: frumoasele grădini, situate între Place de la Concorde şi Muzeul Luvru – în care toţi turiştii se plimbă la ceas de seară – chiar lângă încep grădinile de la Luvru, unde, şoc!, toţi franţujii şed la picnic (unii chiar la plajă, în costume de baie), alţii joacă fotbal sau volei. Lângă parc – trafic, şosele cu enşpe benzi, agitaţie, turişti – şi eternii afro-americani care vând brelocuri cu Turnul Eiffel.dumnezeiesc (şi între noi fie vorba, la fel şi preţul). Eu mi-am luat un glob de caramel beurre salé, iar iubi unul răcoritor, de zmeură. Costul distracţiei: 3,3 euro un glob (imens, ce-i drept).

Seara, urcare din nou în batobus, care ne-a lăsat tot lângă turn (omniprezent în călătoria noastră), pe care l-am fotografiat (a câta oară?!) înainte de culcare…

Pentru ziua a treia de Paris, în cele ce urmează…

Foto: personal

Comments

Comments are closed.