Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Salvăm și noi marele ecran?

Mar
25

Aseară m-am uitat la Premiile Gopo. Încă 3 ore din viață pe care le-am pierdut și pe care n-o să le recuperez. Măi, dar ce zgârciți sunt românii la vorbe… un discurs de mulțumire cum trebuie n-am auzit. Chiar așa de greu e? Restul e… poziția copilului (lista premiilor aici).

M-a făcut să vreau să fi acordat altcuiva timpul meu – noroc cu apariția lui Tudor Giurgiu și-a proiectului său: SALVAȚI MARELE ECRAN. Am ciulit urechile și am aflat niște lucruri pe care am ținut musai să le împărtășesc și altora… că și așa situația e deplorabilă și tot mai mulți oameni se plâng că n-au unde vedea filmele românești, că multiplex-urile nu le aduc și că se deplasează în alte orașe pentru a le vedea, asta în condițiile în care din cele 450 de cinematografe care existau în anii ’90, au rămas doar 30 (nu știu cum, și alea?!).

Despre proiectul Salvați Marele Ecran:

Salvați Marele Ecran este o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din rețeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Cinematografele fac parte din patrimoniul cultural al țării și trebuie protejate, iar oamenii trebuie să fie mult mai conștienți de importanța și valoarea cinematografiei. În 1990, în România existau aproximativ 450 de cinematografe, astăzi au supraviețuit mai puțin de 30. În ultimii douăzeci de ani aceste săli au dispărut treptat de pe harta culturală a României transformându-se în săli de bingo, case de schimb valutar, depozite pentru materiale de construcții, lăcașe de cult, cluburi, discoteci, restaurante, magazine de haine, supermarket-uri, sau au fost abandonate intenționat, fiind lăsate să se degradeze. Lipsa de interes a autoritățlor pentru conservarea acestor clădiri și menținerea lor  în circuitul cinematografic, alături de o legislație incoerentă (modificată la fiecare nouă guvernare), interesul imobiliar pentru anumite clădiri (aflate adesea în zonele centrale ale orașelor, sau clădiri de patrimoniu), explozia televiziunii prin cablu după anii `90, apariția casetelor video, dvd-urilor, filmelor piratate și a Mall-urilor au dus la situația actuală a cinematografelor.

Și-apoi mi-am amintit despre situația din Oradea. Se face că pe vremuri aveam 5 cinematografe în oraș (eu am prins „active” doar Libertatea și Patria) care, normal, au căzut în dizgrație… Am răscolit prin presa locală și-am găsit un articolaș care ne spune despre spațiile frumos abandonate. Dar aseară vine Tudor Giurgiu cu bomba: a vorbit el cu Bolojan și gata, e pe masă redeschiderea cinematografului Libertatea. Să auzi și să nu crezi! Intenția, bună… dar va funcționa?

Apoi mi-a venit ideea să provoc o leapșă printre bloggerii orădeni: ce amintiri aveți despre cinematografele din oraș?

Încep eu, despre Cinema Libertatea (fiind amplasată central, era sala cea mai accesibilă pentru mine). Aici am văzut pentru prima oară un film, într-o duminică însorită de iarnă, când mama și tata au decis să ne ducă, pe mine și pe fratele meu, la un film de animație (era vorba despre Tarzan).  Sala era aproape goală, puțini oameni pe lângă noi, însă n-am să uit niciodată senzația de uriaș care m-a năpădit. Locul ăla mă fascina și mă speria în egală măsură, dar fascinația și-a spus cuvântul. Următoarea porție o primeam în generală, la primul Harry Potter. Mamă, acolo să vezi aventuri… Iar mai apoi, în liceu, țin minte că chiuleam de la școlă uneori (na, c-am recunoscut) ca să văd filme la Libertatea (rulau și atunci încă de pe la ora 14-15) și știu că o mințeam pe mama că am treabă prin oraș (uite, iar recunosc!)… și intram la film. Stăteam cu frică, să nu mă recunoască cineva, dar mă uitam în jur și vedeam sala aproape goală, spre bucuria mea de-atunci. Acolo am văzut Chicago sau Cold Mountain (despre care am și scris o recenzie pentru ora de jurnalism). Mereu fascinată de marele ecran, mereu cu respect pentru cei ce erau acolo, mă uit acum la „mersul la film” și nu pot să mă gândesc cum ar fi să n-avem atâtea multiplexuri…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *