Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

A patra sâmbătă

Jun
10

Prima sâmbătă – Paris, 5 iunie 2014

În prima sâmbătă eram emoționată maxim. Nu credeam că se poate ajunge până acolo… Toată lumea vorbea numai despre asta: o româncă din nou într-o finală de Grand Slam. Se vorbea despre fapte istorice, se scoteau statistici. Se menționau tot mai des nume precum Ilie Năstase, Ion Țiriac, Virginia Ruzici sau Irina Spârlea. Adversara era una de temut pentru fetița noastră: stâlpul rus urlător versus fata noastră minionă, dar a’ naibii de puternică. Fată care continua, și în 2014, trendul ascendent, ajungând până pe locul 2 mondial. Întâlnirea urma să fie una tare: cele două se mai văzuseră o dată, cu o lună în urmă la Madrid, tot în finală, când rusoaica se impunea, dar și a noastră făcând un meci mare. Personal, o urmăream cam de la finalul anului 2013, și eram încântată ca, pentru prima oară, să mă uit cu plăcere la tenis feminin (eu fană declarată al tenisului masculin în general, și-a lui Rafa în special).

Dar s-a terminat înainte să avem șansa de-a visa frumos… trei seturi disputate (deși scorul poate n-o zice), și a noastră, mititica, se trezea la final cu farfuria-n brațe. Sunt tristă, dar îmi zic că sigur vine șansa ei. A fost 6-4, 6-7, 6-4 pentru Maria Sharapova.

Finale GS: 1 pierdută, 0 câștigate.

A doua sâmbătă – Paris, 10 iunie 2017

Pentru a doua sâmbătă, am așteptat trei ani. Într-o zi de vară, toridă, era momentul ei. Așa simțeam. Acum trei ani poate nu fusese pregătită, dar acum era momentul ei. Simțeam asta. Eram sigură de asta. Aș fi pariat pe asta. Adversara: o adolescentă letonă, de 20 de ani (!!!), nu e cap de serie, n-are de unde ști cum e cu finalele de Grand Slam. Dar a noastră știe. E chiar pregătită. Meciul începe bine: a noastră ia primul set, face break în debutul celui de-al doilea, și deja o văd la final cu cupa Suzanne Langlen. Mi-o închipui cum salută, victorioasă, publicul. Conduce cu 3-0 și are mingi de break. E atât de aproape, o văd. De-aici, declinul. Pierde setul doi. Nu-i nimic, suntem calmi, mai e unul. Fetei noastre dragi îi place să ne țină pe jar. Vrea să facă meci mare, să revină… Începe setul 3, conduce cu 3-1, e aproape, numărăm punctele care o despart de marea victorie. Dar letona se ambiționează teribil și câștigă primul ei titlu din carieră, făcând 5 game-uri consecutive. Sunt tristă foc. Mai că nu vreau să vorbesc cu nimeni. În online, se adună vulturii. Nu merită, n-are ce căuta acolo, e româncă. Sper doar că nu simte cuțitele care-i vin din țară. Mă rog să treacă repede peste durere. A fost 4-6, 6-4, 6-3 pentru Jelena Ostapenko.

Finale GS: 2 pierdute, 0 câștigate.

A treia sâmbătă – Melbourne, 27 ianuarie 2018

E clar, a treia-i cu noroc. Așa spun toți. N-are cum fi altfel. Era necoaptă la primele două finale, știm. Dar acum a învățat lecția. E-n finală la un turneu la care, în ultimii trei ani, n-a trecut de primul tur. E clar, a venit lansat, a avut un turneu de senzație (cu meciuri lungi… cât o zi de vară australiană în plină iarnă românească), merită să fie acolo. Cine-i dincolo de fileu? O daneză cu păr bălai și dinți de Hollywood, dar care n-are cum s-o bată pe-a noastră. Începe confruntarea. E cald la Melbourne… se joacă în aer liber. Se ajunge la tie-break, iar a noastră pierde primul set… Dar nu e totul pierdut, se mai poate redresa, zic. Gata, își revine și câștigă de-aici. Ia setul doi, apoi e pauză, căci e caniculă și-așa zic regulile. Revine în decisiv după ce e condusă de două ori, și pare că poate trece pragul, dar cade pradă oboselii și uzurii. O minge în fileu și daneza se aruncă pe jos de fericire. O nouă finală pierdută după o luptă cu peretele danez, căldura, oboseala și deshidratarea. Am plâns. N-am fost bună de nimic zile întregi după acest meci. A fost 7-6, 3-6, 6-4 pentru Caroline Wozniacki.

Finale GS: 3 pierdute, 0 câștigate.

A patra sâmbătă – 9 iunie 2018, Paris

Nu am așteptări în această sâmbătă. Prietenii care mă știu fan tenis mă sună să mă-ntrebe ce mai face a noastră. Le spun că joacă finala din nou. A treia oară la Paris, a patra din carieră. Le spun că nu dau predicții, nu am așteptări. Vreau doar să mă bucur de tenis. Vreau să văd un meci bun, în trei seturi, iar dacă la final triumfă a noastră, voi fi nespus de fericită. Adversara: o panteră neagră din SUA, care are deja în palmares un Grand Slam. Începe meciul și a noastră n-are ritm. Ratează mult. Nu-i ies loviturile, și greșelile neforțate se-adună. Pierde primul set, și pare să nu găsească soluții. Știu că jocul ei e unul de cursă lungă, doar americanca n-are cum să țină ritmul ăsta la nesfârșit. În încăpere, glasurile vociferează. „Păi nu v-am zis io că pierde?!”, „Las-o, că nu știe nimica!”. Încep să mă enervez și intru în discuții contradictorii cu ai mei. Am văzut toate meciurile de la acest turneu, știu că uneori intră mai greu în meci, poate câștiga. Începe setul doi și a noastră deja e condusă cu break. E situația de-acum un an, pe invers. Mă gândesc deja la valurile de ură care-o vor inunda… Mă rog să fie bine, să reziste, pentru că merită. E visul ei și îmi doresc să aibă putere să lupte până la capăt. Ia al doilea set. Intrăm în decisiv. Gata, deja avem un alt aer, suntem mai deschiși, mai zâmbitori, începem să credem. Ea, mititica, adună game după game. Conduce cu 5-0 în decisiv. Nu mai pierde de aici!!! Se termină 3-6, 6-4, 6-1, iar învinsa e Sloane Stephens.

Simona Halep, Roland Garros 2018, Simple Dames, Finale, Photo : Nicolas Gouhier / FFT

Simona Halep, Roland Garros 2018, Simple Dames, Finale, Photo : Nicolas Gouhier / FFT

Finale GS: 3 pierdute, 1 câștigată. E bine! Simona e bine, și noi, la fel.

Online, lumea sărbătorește. Offline, avem lacrimi în ochi. Avem o campioană de Grand Slam după 40 de ani de la victoria Virginiei Ruzici, și după 10 ani de când fata noastră de aur a câștigat același trofeu, la junioare. Simona Halep ia primul trofeu de Grand Slam din carieră. Iar noi trebuie să-i fim recunoscători că într-o țară atât de măcinată de ură, minciună și mizerie, avem această speranță și model care ne inspiră să muncim neîncetat pentru visul nostru, și să credem în șansa noastră.

Filmul îl găsiți aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *