Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

Yup-Yup. Era vremea şi pentru postarea asta, că prea mă minunez de una singură umblând prin oraş la ore destul de incendiare – când, uitându-mă în stânga şi în dreapta, îmi dau seama de cât de puţină lume se protejează cu adevărat în vreme de caniculă. Între noi fie vorba, mie-mi place căldura. Să fie cât de cald, nenică, doar nu degeaba-i zice luna lui cuptor. Ştiu, există şi oameni care nu o suportă. OK, I get it. Pe ei nu-i uităm, dar dacă nu-ţi pică bine toropeala, de ce nu încerci să te protejezi, fratele meu?! Cum ziceam, mă minunez în fiecare zi de cât de negândiţi pot fi orădenii (nu zic românii, că n-am umblat peste tot, ca să ştiu despre fiecare ce şi cum) când vine vorba de propria protecţie. Eu nu ies din casă fără următoarele 3 accesorii:

• pălăria de soare (excelentă să ţină de umbră şi, dacă ai părul lung, cu uşurinţă poţi să-l aduni sub ea, şi-aşa bine te răcoreşti apoi);
• ochelarii de soare – asta-mi place la nebunie – mulţi îi înţeleg drept ochelari de căldură. Nu, dom’le, se poartă oricând e soare afară. Nu mai e nevoie să menţionez, că nu din ăia de la chinezi, cu 5 lei bucata, ci cu niscaiva protecţie reală. Aşa mă distrează să-i văd pe toţi cum se chioresc să vadă cât de cât pe soarele ăsta puternic, ceva de speriat!
• sticla cu apă. Că e plată sau minerală, o sticlă de juma’ de litru ar trebui să fie nelipsită din geanta/sacoşa oricărui individ care se-avântă pe caniculă.