Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

10 cărți de căpătâi

Sep
05

Nu mi s-a întâmplat să ratez (sau să mă rateze) vreo leapșă ce ține de cărți în tot internetul ăsta mare. Cea mai recentă vine de pe Facebook: un  top 10 – un fel de listă cu cărți care m-au marcat/ impresionat/ ajutat/ inspirat (dar nu oripilat/dezgustat – am o listă și cu de-alea). Pentru că pe Facebook n-am avut dispoziția necesară să lungesc treaba, m-am gândit că n-ar strica o postare mai pe larg pentru mine, în primul rând, ca să mă ajute să-mi amintesc de ce le-am trecut pe alea în top (și nu multe altele de care mi-am amintit târziu).

Ordinea e aleatorie:

  • MICUL PRINȚ (Antoine de Saint-Exupery)
Am o poveste tare frumoasă cu această carte – pe care o tot citesc de pe la 10 ani… Zic o tot citesc pentru că îmi place s-o reiau anual sau la doi ani, descoperind de fiecare dată noi lucruri/idei/trăiri. Iar o carte care poate face asta și la a 10-a lectură… chapeau!
  • MARY POPPINS (P.L. Travers)
E cartea copilăriei mele. Mai ales că cei care mă cunosc m-au auzit spunând de nu-știu-câte-ori că voiam să mă fac Mary Poppins când voi fi mare. Am devorat toate cărțile din serie și a fost o plăcere să o recitesc pe prima acum, cu ochi de adult… Iar când s-a făcut ecranizarea poveștii despre cum a prins viață filmul… am fost extrem de emoționată.
  • ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT (Alain de Botton)
Pentru că mi-a fost recomandată de cineva drag, și-am citit-o la timpul potrivit (sufeream, mai mult sau mai puțin imaginar, după cineva). Mi-a plăcut atât de mult încât am ajuns s-o dau cadou multor prieteni apropiați (so they too can enjoy its miracle). De multe ori am vrut să-i fac recenzia, dar mi-a fost frică – poate n-o să surprind cum mi-ar plăcea farmecul cărții, și-ar fi păcat.
  • MÂNDRIE ȘI PREJUDECATĂ (Jane Austen)
Pe-asta am citit-o într-a 8-a, pe sub culegerea cu texte pentru capacitate. N-aveam niciun chef la vremea aia de studiat, era vară, era cald, iar cartea asta îmi făcea cu ochiul. Nu știam la ce mă înham, titul era binecunoscut (subiectul nu prea), dar mi-a plăcut la nebunie și-am ajuns o mare fană a scriitoarei britanice. M-am uitat la toate ecranizările, visam la Mr. Darcy, o certam pe Elizabeth și pe maică-sa… ce mai, ziceai că-s din familia mea personajele. Totul s-a terminat brusc într-o după masă când am adormit cu cărțile în brațe și mama m-a prins că nu studiam la română atât de intensiv pe cât se părea… am luat o pauză de la lectură și-am reluat-o în secunda în care am ajuns acasă după proba de la geografie. Și ce lectură dulce a urmat…
  • PAPILLON (Henri Charriere)
Pe-asta am primit-o cadou de la unchiul meu preferat. Omul e o bibliotecă ambulantă și știe mereu ce să-mi recomande (îmi face cadou de ziua mea cărți de pe la 13-14 ani, parcă), dintr-o simplă discuție. Era tare sperioasă cartea asta (groasă, stufoasă și cu un subiect necunoscut), și cu greu m-am apucat s-o citesc. Dar după primele câteva pagini n-am mai vrut s-o las din mână. Apoi am văzut filmul și mi-a plăcut și mai mult cartea.
  • 1984 (George Orwell)
E prima carte de literatură distopică pe care am pus mâna (tot la recomandarea unchiului mai-sus amintit). În timp ce-o citeam mă tot minunam, zicând că așa ceva nu e posibil… până mi-am amintit despre poveștile auzite despre comunism. Am făcut o pasiune pentru acest gen de literatură și-am continuat cu Ferma animalelor, Fahrenheit 451, sau Noi. Chiar, n-ar strica să reiau stilul, îmi plăcea atât de mult!
  • DAMA CU CAMELII (Al. Dumas-fils)
Cartea asta am citit-o în primul an de facultate. Evident, în sesiune, când aveam mai mult de învățat la franceză. Mi-a picat din întâmplare în mână și n-am lăsat-o decât două zile mai târziu când, cu lacrimi în ochii roșii și un bax de șervețele epuizate, întorceam și ultima filă. M-a consumat foarte tare cartea și am recitit-o după alți câțiva ani (în română, de data asta). M-a impresionat la fel de mult, la fel am citit ultimele pagini – cu ochii în lacrimi. Astfel de cărți îmi plac!
  • M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST (Martin Page)
Titlul m-a intrigat la cartea asta, iar dac-ar fi după mine aș pune-o pe lista lecturilor obligatorii din liceu. O viață, o sinucidere, multe posibilități – descrise într-un mod plin de ironie și satiră, cu subtilități încântătoare. Mi-a plăcut într-atât încât am mai citit și alte cărți de-ale autorului, care, la fel… mi-au devenit prieteni.
  • MOULIN ROUGE (Pierre LaMure)
Cartea asta n-aveam cum s-o las din mână – tocmai văzusem ecranizarea cu cântec a lui Buz Luhrmann și eram absolut captivată de fenomenul Toulouse-Lautrec din capul meu. Și dacă pică în mână cartea despre viața lui – n-o scapi până la ultima filă! Totodată, mi-a deschis apetitul pentru biografii – nu prea își făceau loc pe lista mea de lecturi…
  • PE ARIPILE VÂNTULUI (Margaret Mitchell)
E cartea de care m-am îndrăgostit iremediabil (și pentru că sunt o optimistă și o romantică incurabilă – I know how cheesy that sounds). Pe-asta am citit-o în liceu, și n-o lăsam din mână nici în ore (era ascunsă mai ales la orele de istorie). Aveam un fel de relație love-hate cu Scarlett aia, aveam reacții foarte răsunătoare la adresa ei. A devenit mai apoi modelul meu în viață: oriunde eram pusă să descriu un personaj care-mi place/mă inspiră, o dădeam înainte cu Scarlett. Și acum, la mulți ani de la lectura cărții, îmi amintesc cu plăcere de combativitatea, optimismul și ticăloșenia (la modul cel mai pozitiv o spun) ei. Da, rămâne încă un model!
  • bonus: DRAGOSTEA ÎN VREMEA HOLEREI (Gabriel Garcia Marquez)

 Pentru bonusul ăsta, nu cred că pot să mă justific decât cu faptul că am început timid cu Marquez (o carte mai subțirică), dar am ajuns să-i iubesc harul ăsta de-a spune povești. Cred că și dacă ar fi scris știri de ziar l-aș fi citit cu aceeași plăcere.

Am pus așadar lista cu câteva titluri (multe, mult mai multe mi-au plăcut până acum, dar m-am încadrat oarecum)… Parcă e mai ordine, acum că le-am scris aici. E bun și feisbucul ăsta, din când în când!

*sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *